Scurt istoric

Istorie Martie 22, 2014

Satul Medeleni se află situat în partea de Nord-Est a ţării şi a judeţului Iaşi. Are ca vecini următoarele sate: la Nord râul Prut; la 1 km spre Sud satul Grădinari; la 2 km spre Sud-Vest satul Cotul lui Ivan şi la7 km spre Nord –Vest satul Sculeni.

  Satul Medeleni.

 

Satul Medeleni se află situat în partea de Nord-Est a ţării şi a judeţului Iaşi. Are ca vecini următoarele sate: la Nord râul Prut; la 1 km spre Sud satul Grădinari; la 2 km spre Sud-Vest satul Cotul lui Ivan şi la7 km spre Nord –Vest satul Sculeni.

   Sat de vechi clăcaşi aşezat pe moşia Medelenilor. În vechime locuitori se ocupau cu plugăria, azi majoritatea fiind agricultori şi mici proprietari de pământuri. În anul 1938 satul avea 38 de familii cu 180 de suflete. Astăzi mai sunt 32 de familii cu 92 de suflete. Tot aici, în 1940 este menţionată o şcoală primară cu un post instalat într-o casă de ţară , cu chirie. Azi şcoala nu mai există, puţinii elevi mergând la şcolile din Grădinari şi Golăieşti. Pe raza comunei nu au existat intreprinderi comerciale sau industriale.

  Satul nu dispune de apă curentă şi de drum asfaltat, legătura cu oraşul făcându-se pe un drum de ţară pietruit prin localitatea Golăieşti sau pe un drum de pământ pe malul Jijiei către Sculeni. În partea de Nord-Vest a localităţii, pe malul drept al  Prutului se află o mică biserică  construită în anul 1845 de către boierul Alecu Donici proprietarul de atunci al Moşiei Medelenilor, pe un teren donat de acesta pe vecie, fapt ce nu poate fi confirmat decât de spusele sătenilor, acte doveditoare neexistând. S-au găsit documente care ar atesta existenţa unei biserici în satul Medeleni pe la anul 1798, documentele amintind şi de vînzarea satului către boierul Luca şi rudele sale pe la anul 1521. La anul 1622 este amintit ca deţinător al unei părţi din sat,  Postelnicul Enache.

  Este amintit de săteni faptul că aici a trăit boierul Costescu care avea conacul chiar lângă biserica cea nouă, conacul, fostă şcoală prin 1967, iar azi casă de prăznuire.

  Cu ocazia restaurării bisericii la anul 1923 s-a aşezat în pridvorul biserici o piatră cu inscripţia următoare:

  ,, Această biserică s-a făcut în anul 1845 de către Alecu Donici, cu jertfele poporului din Medeleni şi osteneala şi jertfele lui Gheorghe Toma şi a fiului său Nicolae, iar cu jertfele enoriaşilor şi a persoanelor din alte localităţi s-a reparat Sfânta Biserică la anul 1923”.

   Tot din anul 1923 avem şi o copie a procesului verbal de sfinţire a bisericii.

   Iată conţinutul acestuia:

             În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, amin

 

 

    În zilele de Domnie a M.S. Regele Mihai I al României, în timpul Mitropolitului Irineu al Moldovei şi Sucevei s-a sfinţit biserica din satul Medeleni, parohia Petreşti, jud Iaşi. Biserica este zidită în anul 1845, ctitor fiind Alex Donici, reparată pentru a doua oară în 1923, ctitori fiind Gheorghe şi Neculai Toma din satul Medeleni.

   În urma războiului din 1944 a fost distrusă, iar azi, în ziua de 24 Iunie 1947, se sfinţeşte această biserică ctitor fiind Ioan şi Elena Moraru, preotul Ilie şi Maria Martiniuc,împreună cu locuitorii satului Medeleni. 

   Slujba s-a oficiat de protoiereul Jud Iaşi, Părintele Dumitru Ciolau, înconjurat de un sobor de preoţi: Ţuelel Constantin, Ioan Sauciuc, Nicolae Gogoaşă; Pr Gheorghe Popovici proistosul cercului, sub protopop de plasă Ioan Filimon şi părintele Dăiţu.

   Epitropii: P. Budescu şi I.

   Consilieri: N. GHE. Budescu, Hristea Budescu, Cobzaru Constantin, Ştefan Ganceriuc şi Butnaru Neculai.

         

       Descrierea arhitectonică a Sfintei Biserici

  

  Biserica cu hramul ,,Pogorârea Duhului Sfânt”, se află situată în partea de Nord-Vest a satului. Intrarea în curtea bisericii se face prin partea de Est, de pe terenul credinciosului Boz Zaharia. Curtea este împrejmuită în faţă cu scânduri iar în rest cu plasă de sârmă. Aici se află şi cimitirul satului, iar stejarii şi ulmii sădiţi aici din cele mai vechi timpuri (după spusele bătrânilor din sat ar fi fost sădiţi în timpul lui Ştefan cel Mare), umbresc şi azi sfintele morminte ale celor dragi. Cei trei stejari sunt consideraţi stejari seculari.

  Planul general al bisericii este treflat. Corpul bisericii construit din bârne pe stâlpi de stejar. Grosimea zidurilor este de 20 cm, acoperişul în formă de şarpantă acoperit cu tablă neagră vopsită în culoarea roşie. Înălţimea zidurilor este de 2,80 m. Intrarea în pridvorul bisericii se face din partea de Sud-Est printr-o uşă de 1,8 m înălţime şi 1.20 m lăţime. Pridvorul de formă pătrată cu latura de 2.60 m. Din pridvorul bisericii se trece în pronaos printr-o uşă simplă de scândură. Pronaosul are o adâncime de 2.80 m şi lăţimea de 5.10 m. Plafonul orizontal căptuşit cu scânduri; a doua încăpere a bisericii o formează naosul despărţi de pronaos prin doi stâlpi de susţinere. Naosul are adâncimea de 5 m, iar între cei doi sâni laterali de 7 m. Plafonul din scândură pictată formează o calotă. Pardoseala bisericii este din scândură iar lumina pătrunde în interior prin 3 ferestre de formă dreptunghiulară, situate două în naos şi una în altar.

  Altarul de formă semi-circulară cu adâncimea de 2.80 m, şi lăţimea de 4 m, despărţit de naos printr-o catapeteasmă din lemn, pictată modest. Plafonul altarului este orizontal, căptuşit cu scândură fără picturi. Biserica nu este pictată ci doar vopsită cu var alb. Biserica este lipsită de lucrări de sculptură sau pictură de o valoare deosebită sau vechime. Singurele icoane considerate mai vechi ar fi o parte din catapeteasma Bisericii din Cilibiu.

  Biserica posedă obiecte sfinte pentru ritual precum şi cărţile bisericeşti necesare cultului religios, dar fără a avea valoare de patrimoniu. Biserica nu are clopotniţă, iar clopotul este instalat în pridvor. Biserica a avut un clopot mare care, în timpul războiului a fost luat de ruşi şi dus peste Prut în localitatea Blândeşti , sătenii auzindu-i şi azi sunetul deosebit de melodios.

  Biserica deţinea în anul 1938 o suprafaţă de 4.95 ha teren arabil, azi având doar 2.5 ha, iar lotul bisericii împreună cu lotul cimitirului aveau suprafaţa de 0.23 ha respectiv 0.40 ha.

  După revoluţia din 1989, prin strădania preotului Ioan Roată în satul Medeleni a început să se construiască o nouă biserică din cărămidă care poartă hramul ,,NAŞTEREA SFÎNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL”. La ridicarea ei au participat toţi locuitorii satului, fiind ajutaţi şi de alţi credincioşi din alte sate. Biserica este construită în formă de cruce cu trei abside semicirculare având o singură turlă pe naos. Exteriorul este bine proporţionat dîndu-i o notă de zvelteţe. Terenul a fost dat spre folosinţă de către Primăria Golăieşti, din terenul domnului Ion Moraru. Catapeteasma este din lemn sculptat, cu trei rânduri de icoane în partea de sus. Biserica nu prezintă pictură interioară şi exrerioară.

  În decursul timpului, la conducerea Sfintei Biserici s-au perindat mai mulţi preoţi, printre care amintim: Pr. Ilie Martiniuc, Pr. Ioan Creţu, Pr. Ioan Hriţcu Pr. Ciobanu Daniel, Pr. Severin Cristian şi Pr. Munteanu Ionuţ.

  În anul 2008, luna noiembrie, eu, Pr. Stănoi Ion-Claudiu am fost instalat în parohie de către Pr. Protopop Vilie Doroşincă. În primăvara anului 2009, de Sfintele Paşti, am reuşit să turnăm un clopot de 100 kg la biserică, acesta fiind  cumpăr de domnul Toma Vasile din localitatea Bosia, în memoria fratelui său Toma Neculai, dar şi din contribuţia altor credincioşi din Medeleni. La construirea lui a fost folosit şi un clopot de 80 kg, spart, de la biserica cea mică de la Prut.  În curtea Sfintei Biserici se poate vedea şi astăzi un copac rar, cu fructele ca porcocalele, adus nu se ştie de care boier şi plantat pe moşia sa.

  Lîngă Biserica cea nouă se poate vedea şi azi o parte din vechiul conac boieresc, conac ce dealungul vremilor a funcţionat ca şi şcoală pentru copiii satului. După desfiinţarea şcolii, conacul a funcţionat ca şi casă de prasnuire pentru Biserică.

 

 

 

Nicolae Stoicescu în lucrarea sa: ,,Repertoriu bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova”,  mărturiseşte despre existenţa bisericii de la Medeleni pe la anul 1798, iar satul pomenit pe la 1521.